Octombrie!

Buna dimineata, soare!

 Octombrie insorit!

Lasa-mi, toamnă, pomii verzi!

Lasa-mi, toamnă, pomii verzi!

Un anotimp frumos,deosebit,plin de farmec...dar care transmite anumite stari: tristete,sensibilitate,oboseala...dar, este totusi un anotimp frumos! Fiecare anotimp este frumos in felul sau unic!

Toamna...fiecare frunza inseamna ceva, fiecare adiere de vant raspandeste vibratii in aer, in corp, in suflet. Suntem intr-un anotimp "galben", intr-un anotimp al adierii, al sensibilitatii. Toamna devenim mai nostalgici, mai ingandurati, mai dificili. Este un anotimp care ne schimba atat starea fizica cat si cea psihica. Sensibilitatea ne inunda personalitatea, oboseala isi spune cuvantul si nostalgia apare treptat, cu fiecare frunza care se desprinde. Toamna suntem cei mai visatori oameni, atunci au loc cele mai frumoase vise, atunci sperantele noastre cresc dar in acelasi timp scad... Suntem ganditori si ne miram de frumusetea care ne este data sa o vedem. Ignoram cu desavarsire ce se petrece in jurul nostru si intram intr-o lume de basm , intr-o lume a culorilor, pasim intr-un cadru de vis. 

Toamna, este cu siguranta anotimpul "nostalgiilor fara leac". 

Si totusi inchei prin: "Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!" ( Nichita Stanescu)