Paradoxul zilelor noastre- de Bob Moorehead

Paradoxul vremurilor noastre in isorie este că avem:

clădiri mai mari,dar suflete mai mici;

autostrăzi mai largi, dar minti mai inguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.

cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe funcții,dar mai putină minte,

mai multe cunoștinte, dar mai putină judecată;
mai mulți experți si totuși mai multe probleme,
mai multa medicină, dar mai puțina sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mull,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea tarziu seara, ne sculăm prea obosiți,
Citim prea putin, ne uităm prea mult la televizor
si ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus
valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu cum
sa ne facem o viata,

Am adăugat ani vieții si nu viața anilor.
Am ajuns pâna la lună și inapoi, dar avem probleme
cand trebuie să traversăm strada să facem cunoștință
cu un vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu și mai bune.
Am curățat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar invățăm mai puțin.
Plănim mai multe,dar realizăm mai puține.
Am invățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Am construit mai multe calculatoare:să dețină mai
multe informații, să producă mai multe copii ca
niciodată, dar comunicăm din ce in ce mai
puțin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete;oamenilor mari și caracterelor meschine;
profiturilor rapide și relațiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar
mai multe divorțuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosința,
moralitate de doi bani,
corpuri supraponderale si pastile care iți induc orice
stare, de la bucurie, la liniște si la moarte.
Sunt niște vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iți poate aduce această
scrisoare și in care poți decide
fie sa împărtașești acest punct de vedere,
fie sa ștergi aceste rânduri.
...

Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Amintește-ți sa spui o vorbă bună copilului care te

venereaza, pentru ca acel copil va crește curând și va
pleca de langă tine.
Amintește-ți să-l îmbrațișezi cu dragoste pe cel de
langa tine pentru că aceasta este singura comoara pe
care o poți oferi cu inima și nu te costa nimic.
Amintește-ți să spui '' TE IUBESC''
persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să o
spui din inimă.
O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea
atunci când sunt sincere.

Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mâană și să

prețuiești acel moment pentru că intr-o zi acea

persoană nu va mai fi lângă tine.

Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți

timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le ai.

FĂ-ȚI TIMP ...

Rosu si Negru-Stendhal.< '' Le Rouge et le Noir''>

Declaration d`amour de Julien Sorel


 Une dèclaration d`amour celebre dans la litterature francaise: Julien est le secretaire de M. de la Mole.Il voudrait seduire la fille de ce dernier, Mathilde, mais il hesite à faire le premier pas.
 << A cenq heures, Julien recut une troisième lettre ;elle lui fut lancee de la porte de la bibliothèque.Mademoiselle de la Mole s`enfuit encore.
    Quelle manie d`ècrire, se dit-il en riant , quand on peut se parler si commodement.L`ennemi veut avoir de mes lettres, c`est clair, et plusieurs! Il ne se hatait point d`ouvrir celle-ci......Mais il palit en lisant:
 J`ai besoin de vous parler; il faut que je vous parle, ce soir; au moment où une heure après minuit sonnera, trouvez-vous dans le jardin. Prenez la grande  echelle du jardinier près du puits; placez-la contre ma fenetre et montez chez moi.Il fait clair de lune; n`importe.>>
                                                                                             Stendhal,''Le Rouge et le Noir''

Toamna si cu noi..!

''Toamna....Septembrie...Frunze...fructe...toate aceste cuvinte îmi amintesc de prima toamna petrecuta împreuna....Eram cei mai fericiţi,anotimpul preferat,toamna si eram cei mai bucurosi  cand sosea toamna...Frunzele formau un frumos covor .....si paseam printre ele..si ne simteam in cel mai frumos loc din lume...Eram cu adevărat bucuroşi...

....Simţeam ca ...Toamna este cu adevărat frumoasă ,este fermecătoare prin ''ninsoarea'' de frunze galbene-ruginii,verzi-aurii si rosietice care se astern pe pamant,la fel unui covor colorat.Vantul tomnatic si racoros indeamna frunzele la dans.

  Totul in jur e colorat si toţi se simt atrasi de acest minunat anotimp....si de toate bogăţiile toamnei.''

O poveste de viata...

'' O zi...o simpla zi,in care eram foarte fericiti.....Ne plimbam in pustiul parc cu rolele si priveam frumusetea diminetii ...eram cei mai fericiti...si ma intrebam ''oare pana cand o sa dureze fericirea asta?''....El..fericit...Ea fericita....Se gandeau sa se uneasca pe vecie....sa devina o familie fericita...sa se plimbe cu copiii prin parc....sa alerge si sa se simta la fel de fericiti ca si acum......El,era baiatul visurilor ei...Ea ...era speriata la gandul ca totul poate fi doar un simplu vis...Si...pana intr-o zi cand...el...a inceput sa ii vorbeasca urat,sa o respinga ,sa ii spuna tot felul de lucruri pe care ea nu le intelegea....ea presimtea ca ceva nu e in regula cu el ...avea un sentiment de neliniste si de spaima.Dar......in sinea ei se intreba:''Oare ce e cu el?''Ce se intampla de a devenit deodata asa de rece "? Nu intelegea nimic.Se gandea doar la ziua in care s-au cunoscut in acel parc pustiu..se gandea la momentul cand se plimbau cu rolele si simteau ca sunt cei mai fericiti oameni si ca era o dragoste la prima vedere....Totul s-a ptrecut prea repede...Au decis sa se destainuie si sa isi spuna adevarul: Ea il iubea si  nu intelegea ce se petrece cu el..El i-a spus tacut:''Te iubesc, si imi pare rau pentru ca m-am purtat urat cu tine...dar am avut un moment de ratacire,te rog iarta-ma''Atunci ea..i-a raspuns:''Acele cuvinte m-au durut ..au fost rostite tine...si nu credeam ca poti sa spui asemenea lucruri....dar a trecut ..te cred ..sunt momente de ratacire si sper sa nu se mai repete." Acele vorbe pe care el i le -a adresta ei..erau spuse din cauza faptului ca el era certat cu parintii si s-a descarcat pe fiinta iubita....Regreta acel moment si acele vorbe . Si au trecut zilele..iar ei erau cei mai fericiti...se iubeau si simteau cu adevarat ca sunt facuti unul pentru celalalt...A trecut ceva vreme...si apoi s aparut primul lor bebelus,prima fiinta cu adevarat valoroasa din viata lor....primul copilas pe care il iubeau si il adorau...era un dar minunat....un baietel pe nume Matei...Se simteau cei mai fericiti parinti.....un dar minunat!.....Pe zi ce trecea ....Matei crestea si era un cel mai frumos copilas....Au trecut anii....si peste 3 ani a aparut al doilea copil....o fetita dulce si dragalasa cu gropite....La nasterea celui de-al doilea copil,se simteau cei mai impliniti parinti....fetita-pe nume: Maria- Alexandra..era un dar minunat ....si fratiorul ei la fel....O familie cu adevart fericita si implinita.Mama ,tatal copiilor erau fericiti vazund-si copilasii sanatosi si dragalasi....Se plimbau in fiecare zi cu Maria si cu Matei in parc...ii invatau poezii si mergeua impreuna la gradinita......Plimbarea parintilor prin parc le aducea mereu aminte de prima lor intalnire...pe role....si mergeau de drag cu copilasii in parc.......O poveste minunata a unui cuplu.....O familie fericita si implinita cu adevarat.
 P.S.:<o poveste de viata,imaginara...dar care poate fi si reala>
....