Si imi e greu sa ma gandesc ca acum nu sunt la pieptul tau, acolo unde ar trebui sa fiu...Acolo unde e locul meu, acolo unde sunt cea mai protejata, acolo unde ma simt in siguranta, acolo unde e casa mea, acolo unde iubesc sa stau ore intregi, acolo unde adorm mereu repede si cu zambetul pe buze, acolo unde ma asteapta caldura, iubirea, acolo unde imi place enrom de mult, acolo, chiar acolo....la pieptul tau, sub bratul stang, acolo unde adorm linistita si acolo unde sunt iubita si rasfatata, acolo unde sunt "mica si firava", acolo sub aripa ingerului meu pazitor...Te iubesc!
Şi încep, şi continui, şi nu mai termin să îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi te-a scos în cale, că eşti al meu, şi că mă iubeşti.Dar îţi poţi tu imagina cât te iubesc eu pe tine? Poţi tu oare? Ştii cât te iubesc? Nu, cum să ştii? Nu ai de unde.Nici măcar eu nu ştiu.Nu am idee. E prea mult ce simt, dar totuşi uneori simt că e prea puţin ce simt, că tu meriţi mai mult. Mult mai mult. Enorm de mult!
Te iubesc, Claudiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu