Afara-i toamna , frunza`mprăstiată,
Iar vantul svârlă`n geamuri grele picături;
Și tu citeşti scrisori din roase plicuri
Și intr-un ceas gandesti la viata toata.Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni`n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata;
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel mă uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii.,
In juru-mi ceaţa creşte randuri-randuri;
De odat`aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri....
Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu