Am revenit!

Buna dragii mei!
Imi cer scuze, mii de scuze...nu am mai scris de multa vreme, nu am avut dispozitita necesara. Sunt zile in care timpul trece fara ca eu sa imi dau seama ....aud doar bataia acului de la ceasornic si nu imi vine sa cred ca este deja seara. Realizez in cel mai scurt timp , ce inseamna o zi din viata omului.
Sunt momente cand vreau si simt sa ies din rutina zilnica, sa petrec cateva ore in mijlocul naturii fara sa vad lasitatea omului, teama, neincrederea in sine....sunt momente cand ma satur de prostimea din jurul meu, sunt persoane care dau dovada de ipocrizie, egoism...ceea ce nu suport! Ipocrizia unora ma enerveaza foarte tare, imi doresc sa fug de acesta lume , sa ajung intr-o lume a viselor, a sperantelor, a fericirii, a iubirii, unde sa nu mai existe rautate, sa nu mai fim inconjurati de rautate, cinism, egoism, lasitate, etc. Sa nu ne mai fie rusine cu persoanele de langa noi, sa ajungem la bunatate.Dar...este cam greu si suntem inconjurati numai de rautate. Si ma intreb de multe ori: ''De unde oare , atata rautate?''. Greu gasesc raspunsul la aceasta intrebare. Sau mai bine zis, nici nu il gasesc. Rautate oamenilor distruge totul.
O sa fug de langa persoanele care dau dovada de rautate, cinism, ipocrizie, lasitate.....Sunt oricum, false!Nu le judec, ca nu am dreptul si nu sunt in masura sa o fac...dar...nu am cuvinte!

Important este ca exista iubire!
Iubirea ne salveaza!
Este a noastra, a sufletelor noastre!
 Totusi, iubirea!

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
 
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
 
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
 
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
 
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
 
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
 
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
 
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
 
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
 
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Marele nostru poet Adrian Paunescu. ''Totusi , iubirea.