Nu sunt destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii , ce refuza sa se estompeze odata cu trecerea timpului. Ma multumesc traind acum toate aceste clipe care imi fac inima sa bata mai tare.... Am plecat fara sa privesc inapoi, atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat, am descoperit ca poti fugi de multe lucruri , mai putin de tine insati.
Nu pot spune, ce m-a facut sa ma opresc asupra ta...Poate niste amintiri de demult suprapuse unor ochi care pareau a spune multe, decat as fi putut eu intelege. Poate faptul ca esti atat de diferit de toti cei pe care ii cunosc, pentru ca ai darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant si a ma ridica de cate ori ma gasesc nesigura. Doar din cuvinte.  Nu ma interesa de unde vii si al cui esti, atat timp cat  de fiecare data cand esti cu mine, te simt al meu. Fara sa te ating. Nu sunt genul de fata, care sa aiba usor inima franta.
Ma opresc aici.

Si pentru aceasta secunda suspendata in timp...sunt cu tine! Si iti multumesc!