Only hope!

Ma simt bizar. Se pare că in ultimul timp și in ultimele mele postări vorbesc despre același lucru…despre melancolie, amintiri, regrete, suferința, vise, speranțe…..de ce  vorbesc aproape numai despre aceste lucruri…..de ce? De ce fac aceeași greșeala? De ce imi revin in minte , mereu aceleași momente?  De ce simt că rănesc persoanele pe care le iubesc, vorbind mereu despre acelasi lucru?De ce nu mai pot asculta melodia pe care inainte o adoram? De ce nu mai pot trece prin acele locuri, pe unde inainte adoram  sa merg , sa privesc munții și să mă minunez de peisajele splendide, să ma bucur de frumusețea din fața mea, de frumusețea naturii, de ce? 

De ce oare nu mă pot elibera de aceste stări , de acest bulgăre de melancolie ….de ce? De ce , nu pot accepta ceea ce mi se spune….? De ce mă afectează ceea ce li se intamplă celor din jurul meu?

Pentru că asta inseamnă să ai un prieten , să te gandești mereu ,oare cum se simte, oare ce face, ii este bine? Sufetelul unui om exprima cât de mult tinem la o persoana draga, cât de mult ne pasă….exprimăm totul in scris , pentru că mâna scrie, dar cu cea mai mare convingere sufletul dictează!

 De ce nu pot invăța din greșelile altora?  De ce nu pot să evadez din această realitate așa de crudă și de molipsitoare …..o realitate peste care trebuie să trecem in fiecare zi...de ce nu pot să fiu nepăsătoare? Dar, de ce….?

Nu pot să răspund la aceste intrebări, care pun stăpânire pe mine….de ce simt inca cu atâta intensitate acele amintiri vii din sufletul meu,deși au trecut 3 luni…dar, orice s-ar intâmpla  ele vor rămâne mereu deschise….nu se pot uita , cum să uiți așa ceva, cum? Prin resemnare , nu poti….sufletul iti cere sa le lași acolo, mereu alaturi de tine.....crezând că intr-o zi o sa te regăsești tot acolo, alături de cei dragi, alături de acele persoane minunate care ți-au influențat viața , doar prin simplu fapt că au fost alături de tine , că te-au sprijinit moral prin incurajări, prin sfaturi prietenești, prin căldura sufletească , prin faptul că ii simțeai atât de aproape , simțeai căldură si liniște când erau in preajma ta, simțeai siguranță alături de ei, ii iubeai și o să ii iubești mereu , oamenii minunati nu dispar niciodata din viața ta….sunt mereu prezenti, nu ii vezi mereu, dar stii intotdeauna că sunt alături de tine…..am avut cea mai frumoasă vacanță de vară, pot spune cele mai frumoase clipe alături de cei mai minunați oameni! Da, lucrurile frumoase se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin. E un paradox adevărat care se întâmplă fiecăruia dintre noi. Off, atașamentul este o problemă la mine….persoanele cărora mă pot deschide și cărora le pot spune totul, le simt aproape de mine numai prin simplul fapt că sunt deosebiți….greu mă atașez de cineva….dar pot spune că este prima dată când chiar am simțit cât de mult inseamnă sa știi că cineva este alături de tine și te susține ....bucuria pe care am trait-o nu se poate explica in cuvinte, e o bucurie imensă, plină de inteles, de o incărcătură puternică…

      Probabil nu toată lumea ințelege ce inseamnă să te atașezi de un om…..a te atașa de o persoană insemnă, a simți o  afecțiune, prietenie, simpatie (puternică și durabilă) față de acea persoană. A-l vedea ca pe un membru al familiei tale, a-l iubi ca pe un frate….a-l simți aproape in toate momentele ……

Asta e ….sunt sensibilă și atașamentul nu il consider o problemă, așa am fost de mică sensibilă și suferind după oamenii pe care ii iubeam și la care țineam mult…ii vedeam mereu așa de fericiți, iar apoi imi era extrem de greu să aflu ca nu o sa ii mai vad la fel, bineinteles o sa ii vad, dar fiecare in direcția lui…e extrem de dureros….

Niciodată , absolut niciodată, nu ne pierdem ființele dragi , afirm eu. Ele ne insoțesc , nu dispar din viața noastră. Suntem , doar in camere diferite….

Dar….in viața nu toate sunt date așa cum ti le imaginezi tu și așa cum speri să se intâmple….totul este dat cu un scop....

Inchei aici  tot ce ține de atașament , spunând , atat: Inima mea se răzvrătește cam des…e prea sensibilă, e prea atașată de cei dragi!

Ma liniștește gandul că mi-au rămas măcar amintirile, mi-au rămas bineințeles și persoanele care m-au invățat ce insemnă prietenia si ce insemamnă să ai incredere si să nu iți fie teamă să te deschizi , sa iți deschizi suflețelul. Si pentru asta , ma simt liniștita….multumesc!

               Ajung la concluzia ,că sunt prea multe coincidențe care se țin strâns legate  de aceste amintiri….deși, simt că sunt multe de spus , am să inchei prin …..multumesc!

ps:    Cea mai frumoasă activitate din toată vacanța ..să fiu alături de ei, să aflu ce insemană fericirea in viața oamenilor și cel mai important să mă bucur că sunt cu ei! Acum, privind albumul meu, care l-am facut cu drag, sunt fericită…am atate amintiri, par puține, de fapt sunt putine, dar cu o semnificație extrem de puternică…multumesc! Cele mai frumoase poze, pentru ca am fost minunati!