Nu stiu multe lucruri despre viata ta.Nu sunt suficient de varsata, nici destul de inteleapta pentru a privi cun detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii, ce refuza sa se estompeze odata cu trecerea timpului.M-am multumit traind acum si aici cu toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou........Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat si am crezut pentru un timp ca reusesc.M-am inselat.Poti fugi de multe lucruri mai putin de tine insati.
Nu pot spune ca , a facut sa ma opresc asupra ta .Poate niste amintiri de demult suprapuse unor ochii care pareau a spune multe , decat as fi putut eu intelege. Poate faptul ca erai atat de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine , pentru ca aveai darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura.Doar din cuvinte .Fara nici un efort din partea ta, ma linistea si imi dadea fiori totodata.....Nu m-a interesat , de unde vii si al cui esti , atata timp cat, de fiecare data cand erai cu minte, te simteam al meu. Fara sa te ating.Nu sunt genul de fata care sa aiba usor inima franta,nu mi-a fost niciodata teama sa sufar.Chiar ma incita ideea ca existenta mea atat de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin.
Am ignorat cu desavarsire orice advertisment ,ca lucrurile ar putea aluneca pe o panta pe care nu as putea carni atat de bine incat sa ajung la finish cu bine.Nu vroiam decat sa ma distrag , sa ma bucur de moment fara a sti cum va arata ziua de maine.
..... Si am decis sa te vad. Sa aflu daca, erai asa cum mi te inchipuiam , vroiam sa te vad cum ma privesti cand te oglindesti in ochii mei , sa stiu daca ma va traversa un fior de emotie atunci cand iti voi rosti numele.....Vroiam sa stiu ca traiesc cu intensitate, si a te cunoaste mi s-a parut cea mai elocventa metoda de a afla cine esti ,cu bune si cu rele.
.....Nu aveai cum sa ma dezamagesti, atata timp cat nu asteptam nimic de la tine.Nici macar sa fi tu baiatul acela pe care il construisem in imaginatie, sa iti asumi rolul in care te distribuisem intr-o seara rece de iarna.....Dar nu puteam trece mai departe fara sa stiu cine esti.
Tu renunti la mine si la ce am putea avea pentru ca la randul tau esti bantuit de trecut .Un trecut ce nu va fi niciodata viitor,doar prezent ,din cand in cand..............Si oare te-am pierdut?....Tu pe mine?Eu pe tine?Sau noi amandoi alergam unul spre celalalt si nu ne gasim......
Nu avem de ce sa fim suparati pentru ca pana la uram e doar o poveste banala dintre un baiat si o fata ,care se regasesc la un moment dat si apoi fiecare apuca pe drumul sau.......
''M-am oprit atunci si pentru acea secunda suspendata in timp, am fost cu tine.....si iti multumesc''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu