Dupa ce am vazut mesajul " Noapte buna si somnic pufos" m-a cuprins plansul. De ce? Stateam pe la ora 11 noaptea si plangeam. Plangeam, nu imi venea nici mie a crede, chiar plangeam, nu stiu daca de bucurie sau de tristete, cert este , ca plangeam. Mii de ganduri imi treceau prin minte, pentru ca tin la tine intr-un mod pe care numai eu il stiu. Sunt cam sensibila, pun suflet pe orice, chiar si nesemnificativ...
Cert este ca imi este dor de tine...
Mi-e dor de prea multe lucruri...Mi-e dor de minutele, secundele, orele petrecute alaturi de tine, in bratele tale...Vreau sa te am aproape..Sa ne simtim bine impreuna , fericiti....Si cel mai important, sa ne lasam condusi de sentimente, sa ne contopim amandoi intr-un sarut.
Astazi, stateam in autobuz..si ascultam melodiile mele preferate, lente, demne de un om sensibil...sensibila cum sunt am inceput sa plang, lacrimile isi faceau aparitia una cate una, de fapt mai mult lacrimam...Ma gandeam la trecut, la prezent si la viitor...Ma gandeam ca am un viitor inainte care ma asteapta cu bratele deschise , o bucurie pentru fiecare zi, un inger pentru fiecare drum, o usa care o sa mi se deschida si cineva care o sa ma iubeasca. Ma gandeam la viata ce ma asteapta de acum incolo, ma gandeam la tine, la noi, la ce o sa se intample in continuare , la ce o sa ne ofere viitorul, ce ne asteapta pe fiecare in parte....Desi gandeam cu mintea rece, lacrimile nu se opreau...Suspinam privind in gol...Nu realizam asta in momentul acela, tocmai acum realizez ca am plans, am lacrimat si imi e dor , chiar imi e dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu