Astazi am trait cu senzatia ca te gandesti la mine. Nici nu stii cat de mult ma bucur ca mi-ai scris. Niste simple cuvinte m-au facut implinita azi....Nu știu cât o mai pot ține așa. Și totuși, nu voi înceta să sper... Aș vrea să-ți spun cât te iubesc, dar tac și simt că fac cea mai mare greșeală. Ești dragostea care mi-a modelat sufletul și trupul.Dar te iubesc si nu-mi doresc decat sa citesti ceea ce nu am avut curajul sa iti spun ! Chiar astăzi mi-a prins enorm de bine că am vorbit cu el, ca l-am vazut, desi scurt , dar...m-am bucurat ca ne-am revazut! Da. Îl iubesc. Îmi e clar asta. Nu știu cum, nu știu de ce, nu știu pentru ce, dar îl iubesc. Încă îmi e greu să-mi recunosc mie asta, nu credeam ca o sa se intample asa repede și nu mă așteptam. Și a apărut el. Așa, dintr-o dată. Și am realizat că am început să îl iubesc. Sincer, asta o știam de la început. Eram sigură că el o să mă facă să îl iubesc. Nu credeam că se va întâmpla așa repede... Nu acum. Și uite că s-a întâmplat. Și îmi e bine. Și îmi e cald. Și e singurul înaintea căruia toate gândurile îmi dispar și care mă face să zâmbesc. Și mă face să mă simt copil, dar și femeie în același timp. Și mă face să fiu mai naivă decât sunt, mai încrezătoare. Mă face să mă simt în siguranță, să simt că aici e locul meu. Mă face să mă simt în mii de feluri, unele pe care nu le-am simțit de mult, și altele pe care abia acum le cunosc....
Sincer?! Imi dau lacrimile in fiecare dupa-amiaza.....Zambetul, imbratisarea imaginara, ochii si conversatia m-au facut intr-adevar bucuroasa, fericita...am simtit ceva, puternic pot spune...Ma cuprinde o dorinta si un dor..Dar nu pot face nimic. Trebuie sa accept ce se intampla acum. Sa accept realitatea. Multumesc pentu cuvintele minunate rostite la fiecare conversatie...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu