Si a mai trecut un an....

Sincer...Nu suport despartirile, deci nu ma simt pregatita sa ma despart de anul asta , dar niciodata nu am fost si probabil nici nu voi fi. Nu suport sfarsiturile, chiar daca stiu ca dupa orice sfarsit urmeaza un nou inceput...Dar asta e, timpul nu il putem opri in loc, pentru nimic in lume.Ultima zi din acest an  este gata sa treaca prin clepsidra timpului! 2012 este aproape sa isi deschida primele file albe , necunoscute. Asa, ca nu pot decat sa va urez, sanatate, fericire, iubire, impliniri pe toate planurile si multe realizari. Un an nou fericit! La multi ani! 

Pot spune ca anul 2011 a fost un an minunat, cu bune, cu rele, a fost un an in care am strans foarte multe amintiri, am trait clipe minunate alaturi de persoane MINUNATE! Desi, in momentul de fata simt ca ma despart cu greu de acest an in care am trait momente frumoase, imi e greu si putin teama de un nou inceput, desi acest inceput poate aduce momente mult mai frumoase...Si ajungem din nou la cuvantul atasament, ce pot sa spun...M-am atasat si de acest an,asa cum ma atasez si de persoane, imi e greu sa ma desprat de el... Dar, intotdeauana orice inceput are si un sfarsit, iar orice sfarsit are un nou inceput...asa ca asa este. Trebuie sa ne obisnuim cu trecere timpului...suntem doar in trecere aici pe pamant...timpul trece, viata trece.

Dar...fara pareri de rau....Imi doresc multe de la anul ce o sa vina, importante sunt prioritatile...

Sper sa absolv cu brio clasa a XI-a si sa incep cu brio clasa a XII- a.

Sper sa reusesc  sa trec cu brio scoala de soferi si sa  obtin carnetul de conducere.

Sper sa trec cu bine examenele ce ma asteapta anul acesta.

Si mai sunt multe...toate se vor realiza in timp...

Si nu in ultimul rand, doresc sa am parte eu si familia mea, de multa sanatate ca e mai importanta decat toate!

 An nou fericit , va doresc tuturor! Multa sanatate, impliniri, bucurii si fericire. La multi ani 2012! Sa fie un an mai bun pentru toata lumea! La multi ani cu sanatate!

Uneori imi place să mă las condusă de subconştient...

M-am regăsit din nou, intr-o cameră , singură....Aşteptând...Imi este  greu să mă gândesc ...De fapt , nici nu vreau. Punct.

"Este important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează. Uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai si transformă-te în cine eşti..."- Paulo Coelho.

Simt cum lacrmile işi croiesc un drum pe obrazul meu , totul pare invăluit in ceaţă....Am senzaţia că sufăr, dar ....nu ştiu , nici măcar eu , dacă chiar aşa este...Uneori nu mă mai recunosc,  ştiu doar că sunt puţin diferită , acum, sunt confuză.....probabil de asta trăiesc cum trăiesc...ma hrănesc de pe o zi pe alta , cu iluzii, cu speranţe, pe care apoi le inchid in mine şi le arunc.....Imi dau seama târziu, ştiu că doare , dar sunt afectată din ce in ce mai mult de ceea ce se petrece....Dar...o să treacă.....O să mă despind de ceea ce ma doare, o să inţeleg, o să inchei nişte etape , o să incetez să mai fiu cine eram....o să mă transform in cine sunt...Sunt eu şi trebuie să mă eliberez de anumite lucruri. Iar acum te rog să pleci , vreau să mă eliberez de gandurile astea...pleacă, nu te mai intoarce!

Lasa cheile pe masuţa de la intrare , lângă raftul cu  acele cărţi prăfuite cu speranţe, iluzii , uşa n-o inchide. E soare afară, am sa-mi scot sufletul la plimbare. Se va dezgheta, probabil , se va elibera .… 

 Dar, să recunosc, uneori imi place să mă las condusă de subconştient.....Chiar imi place...Subconştientul este mai puternic si activ noaptea, când omul doarme si activitatea conştientă este suspendata. Plutesc ...Mă regăsesc.
Nu-mi puteam stavili lacrimile, cu toate ca stiam foarte bine ca nu mai aveau nici un rost. In seara aceea , dupa ce s-a intunecat , am iesit afara si am stat acolo multa vreme. Nu-mi puteam inabusi suspinele. Stelele sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibarit o pisica. Nu stiu a cui era si nici nu ma interesa, stiu doar ca in momentul acela lacrimile nu se puteau opri, curgeau .....si  eu , iarasi suspinam.... Stateam pe terasa si suspinam...M-am ridicat brusc si am dat fuga la baie...Am plans pe saturate.... Oh, as vrea sa pot scrie absolut totul, fara nici o retinere. Uneori, am impresia ca linistea casei de la munte e inselatoare. Poate ca si de asta ma afl intr-o asemanatoare stare. Tot ce fac pare sa sporeasca starea de neliniste , de dezamagire...Cat despre dragoste...insa, odata ce am apucat sa astern cuvantul , nu ma simt capabila , sa scriu altceva.

Inima mea dansează printre florile de glicină!

O senzaţie de neputinţă...Valuri de durere se izbesc necontenit de inima mea, precum norii albi mâniaţi de vânt pe cer, după furtună. O emoţie puternică, un fel de nelinişte , imi sfâşie inima , ca apoi să mă lase in pace. Imi dereglează pulsul şi-mi taie respiraţia.Uneori totul pare să fie invăluit in ceaţă, privirile mi se intunecă şi simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor.

In ultima vreme, o ploaie mohorâtă a căzut neincetat . Tot ce fac mă deprimă. Am fugit intotdeauna de sentimente intense, nu stiu de ce imi e frică , poate că multe lucruri pe care le fac nu le inţeleg şi mi se par penibile. Mă alimentez cu speranţe si apoi le pierd.

      Filosofie? Minciuni. Principii? Minciuni.Idealuri? Minciuni. Ordine? Minciuni. Sinceriatate? Adevar? Puritate?  Toate-s numai minciuni. Se spune că glicina de la Ushijima are o mie de ani , iar cea de la Kumano dăinuie de câteva sute de ani. Am auzit că glicina de la Ushijima atinge inălţimea maximă de doi metri şi jumătate, iar cea de la Kumano are un metru şi jumătate. Inima mea dansează printre acele flori de glicină....

Cu cine sa vorbesc daca simt nevoia… si mai ales daca acum nu e nimeni langa mine? Asa ca nu pot decat sa ating tastele reci si sa ii dau bataie in stilul metaforic , descărcându-mă de gândurile mele adunate intr-un manuscris anonim...Şi mărturisesc din nou.....inima mea dansează printre florile de glicină,de un mov minunat!Deschid fereastra  şi privesc aceste flori splendide, mirosul imbietor mă fascinează, starea care o am in momentul când privesc aceste flori de glicină este una de nedescris, sunt fascinată de tot ce se numeşte glicină. Privesc in acelaşi moment şi ploaia care străbate străzile pustii.....picaturile de ploaie imi ating buzele uscate.....Sunt speriată si dezamăgită de tot ce inseamnă suflet rătăcit...Ploaia mă deprimă...ora 6 dimineaţa , ies pe balcon si aud picăturile de ploaie lovindu-se de asfaltul rece , imi dau seama in cel mai scurt timp, că astăzi o să am o zi neliniştită, o sa fiu deprimată, nu imi place ploaia şi punct...când e vară, ploile de vară sunt diferite....vara , asfaltul fierbinte, ploaia călduţă, picăturile de ploaie se lovesc uşor de obrazul meu şi eu sunt fericită, doar pentru că ştiu că este ploaie de vară, sunt picături calde de ploaie....Alerg prin pustietate, vreau sa ajung la capătul lumii, să cunosc oameni noi, orizonturi noi...Vreau  ceva nou in viaţa mea obositoare....Vreau .....Oare ce vreau? Nu vă pot ascunde ceea ce vreau....Vreau.....Vreau o floare de glicină de la tine.....din acel arbore , vreau si eu măcar o floare de glicină.!  Să vă mărturisesc un  mic truc....: A darui cuiva o glicină  inseamna că esti deschis pentru a incerca o prietenie....Glicina este un arbust căţărător foarte longeviv şi cu o creştere rapidă şi viguroasă. Este foarte apreciată pentru parfumul delicat si florile colorate in alb şi violet ce atarnă in ciorchini graţioşi din ramuri invăluitoare....Şi cum am mai spus....Vreau ceva nou in viaţa mea...vreau o floare de glicină, pentru că ştiu că inima mea dansează printre florile de glicină. 

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut!

Nu mă puteam hotărî  dacă să îi scriu sau nu. Azi -dimineaţă , mi-au venit in minte cuvintele lui Iisus: „ înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” . Cuprinsă de un curaj subit , m-am apucat să scriu o scrisoare.

Ieri  mi-a fost rău şi am avut febră.  Abia mai puteam respira şi nu mai ştiam ce să fac.  O senzaţie de arsură îngrozitoare . Nu pot articula nici măcar “mă  doare”. Nu încerca să scapi de acest iad fără precedent , fără fund, unic in istoria unui om.  Când eram pe punctual de- a izbucni in plans , mi-au trecut prin minte cuvintele realism şi romantism. N-am deloc simţul realităţii.  Poate de-aceea trăiesc cum trăiesc. M-au trecut fiorii. Trăiesc de pe- o zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viaţa aiurea….precum o frunză de banan care putrezeşte fără să cadă. Asta nu pot suporta şi de aceea vreau să imi schimb modul de viaţă ….Trebuie sa lupt cu trairile mele interioare sa nu le dau voie sa arate tuturor ce om slab sunt cand ma ating acolo unde ma doare cel mai tare...

Mi-ar plăcea să-mi implinesc dragostea  „înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul “, dar sunt sigură că nimeni pe lumea asta , n-ar fi de acord cu mine. Gândul că trebuie să hotărăsc tot timpul singură mă face să plâng.  E prima oară când trec printr-o  asemenea experienţă  şi mă intreb dacă se poate găsi cumva o soluţie. Mi-am stors mintea de parcă aveam de rezolvat o problemă complicată de algebră. Am ajuns să cred că există un punct in care totul se poate descurca. Prin urmare, am prins, brus, curaj.

Intr-o bună zi, acum  un an, s-a conturat un curcubeu palid in sufletul meu. Nu era vorba nici de dragoste, nici de pasiune. Culorile curcubeului s-au accentuat cu trecerea timpului. N-au pălit câtuşi de puţin. Curcubeul care brădează cerul după ploaie se topeşte imediat, însă cel din sufletul cuiva nu poate dispărea astfel. Aş vrea să il intreb....Să ştiu ce gâdeşte el despre mine... Oare mă consideră un curcubeu apărut după ploaie ? Unul care a pălit deja ?

Dacă da, trebuie să-l şterg şi eu pe-al meu. Câtă vreme trăiesc însă, curcubeul din sufletul meu nu va dispărea.

Ps. M-am mai ingrăşat in ultima vreme . Nu pentru că mă abrutizez, ci pentru că mă maturizez. In vara trecută am citit doar un roman de dragoste.  Numai unul.
 Sursa. Amurg- Osamu Dazai.

13 rânduri pentru viaţă!

1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
2. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
5. Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6. Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
8. Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
10. Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
11. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
13. Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin.

Imi e dor.......

Mi-e dor la ora asta tarzie in noapte…Mi-e dor atat de tare  de trăirile pe care le-am simţit vinerea trecută , de peisajele pe care le-am admirat, mi-e dor de patul meu din camera aceea de pensiune de la etajul trei, de plapuma călduroasă, mi-e dor , chiar mi-e dor! Imi e dor de tot ce am trăit şi am văzut alături de ei...imi e dor până şi de fereastra camerei mele de la etajul 3, de balconul acela minunat , de masuta care ma inspira să compun , de orele târzii la care adormeam noaptea , nu vroiam sa petrec timpul dormind intr-o camera si intr-o atmosfera minunata, nu vroiam sa irosesc timpul dormind, imi propuneam să stau cât mai mult trează pentru a putea admira liniştită si fericită frumosul din jurul meu. Fiecare minut , fiecare secundă aveau o importanţă deosebită, savuram fiecare secundă, fiecare clipă.....Imi e dor , imi e atât de dor de TOT.... Incerc să mă  zaresc acolo printre fulgii mari de zapada…să privesc fulgii de zăpadă cum alunecă uşor unul câte unul, să ii privesc de la balconul camerei mele , de ape fereastra aceea mare şi plină de inteles, conturată in mintea mea… Imi e dor de momentele când simţeam  cum in casă miroase a mâncărică caldă, pregătită cu drag , de floricele, mirosul proaspăt de fericire , de iubire, intelegere, atmosferă plăcută ….Imi e dor! In casă atmosfera era aşa de placută , ne simţeam atat de bine…toul era plăcut… Sufletul meu zburda din nou printre firele de nisip ale amintirilor. Si mă gândesc că mi-e dor....

Inchid ochii şi simt cum in suflet mi se strecoară nevoia acută  de a mă intoarce in acele locuri minunate , imi e dor de mirosul de lemn uscat , mi-e dor de tot ce inseamna aer , ploaie , cer senin , mi-e dor de tot ce am trăit şi am uitat să mai trăiesc cuprinsă de monotonia zgomotului . Simt cum inima imi tresare când mă gandesc la cât de frumos a fost.....

Am fost impresionată de ceea ce am vazut, referitor la filmul Black.

Viaţa e ca o ingheţată. Bucură-te de ea inainte să se topească!

Filmul Black este o dramă terifiantă despre putere , voinţă, cunoaştere, lumină şi intuneric. Despre posibil şi imposibil, despre fericirea de a-ţi dedica viaţa altcuiva. Personajele acestui impresionant film sunt memorabile , povestea gravitează in jurul unei fete care se naşte oarbă, surdă şi mută, care provine dintr-o familie instărită, şi in jurul unui profesor – psihiatru care se leagă pe viaţă, dintr-un soi de ambiţie christică....se leagă de fetiţă şi transformă un suflet rătăcit , inconştient , intr-un om cu conduită , cu cunoştiinţa supremului dar pe care l-a primit numit VIAŢA!

Din punctul meu de vedere , există foarte multă suferinţă in viaţă şi poate că singura suferinţă care poate fi evitată este cea care provine din incercarea de a evita suferinţa.

 Iar profesorul psihiatru  care ajută  sufleţelul rătăcit şi căruia redă VIAŢA , prey

zintă , după părerea mea că tot ceea ce a făcut  pentru fetiţă reprezintă, un DAR, in care a pus suflet : „Succesul nu poate veni in urma unei munci făcute silit, ci in urma unui lucru in care ai pus suflet.”

Cel mai impresionant şi mai frumos film! In viaţă trebuie să invăţăm să spunem  DA şi să acceptăm cu cea mai mare incredere ajutorul oferit de alţii, totul este dat din inimă şi spre binele nostru. Sprijinul, increderea, puterea, optimismul, curajul de a infrunta viaţa şi de a merge mai departe , de a spera că totul o sa fie bine …..sunt lucruri cu o semnificaţie importantă…ma fac mai puternică şi mai increzătoare decat eram inainte.

Ceva ce am invatat astazi de la acest film… NIMIC nu este IMPOSIBIL in viaţa…Cuvantul impoibil trebuie sa se transforme in POSIBIL…..Totul este posibil daca ne dorim cu adevarat!

 Ps. Imi doresc sa retraiesc  acea liniste pe care o simteam , linistea interioara de care am atata nevoie acum. Imi doresc sa retraiesc misterul care plutea in aer si care imi patrundea simturile facandu-mi sufletul sa vibreze …ce vremuri  frumoase! Acum simt doar dorul!

Multumesc! In primul rand pentru inviatatie, cine stie daca ajungeam vreodata sa vad locurile acelea...M-am simtit foarte bine! In al doilea rand , multumesc pentru filmul minunat, am ramas placut impresionata, am invatat multe lucruri favorabile din acest film....am reusit sa inteleg ca nimic nu este imposibil in viata , totul este posibil, bineinteles, daca iti propui acest lucru....un film impresionant si foarte bun!  In al treilea rand , multumesc pentru  TOT! Imi cer scuze ca nu am spus personal aceste vorbe şi mai devreme.......dar , mai bine mai tarziu decat niciodata!

Multumesc dragii mei!

Gânduri...adunate si dăruite!

Când mă pretindeam precoce, lumea a răspândit că sunt precoce. Când făceam pe leneşa , s-a zis că sunt leneşă. Când mă prefăceam că nu sunt in stare să scriu un roman, lumea zicea că habar nu am să scriu. Când am stimulat indiferenţa m-a catalogat drept o tipă indiferentă. Dar....când, fără să vreau, am inceput să mă vait că sufăr, a răspândit zvonul că doar mă prefac. De fapt , ce rost mai are.... De fapt nu am nimic. Lumea s-a scrântit......Si am ajuns la concluzia că părerile oamenilor sunt părerile lor  şi cu asta am spus totul despre oameni şi părerei.....Dar tot ce contează sunt persoanele minunate care mi-au influenţat viaţa intr-un mod favorabil şi minunat!  Sunt  oamenii valoroşi din viaţa mea.... Si, acum ......sa vă mărturisesc gândurile mele adunate ..dăruite ţie, cititorule! Invaţa , din ele, te vor ajuta in viitorul apropiat!

     Invaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.

     Orice rău ar fi  să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie insuţi.

      Fă ceea ce ai visat intotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.

      Pentru orice intrebare imaginează-ţi  cel mai ciudat răspuns, total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?

      Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine iţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

      Să inveţi inseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci inseamnă să demonstrezi că , intr-adevăr , ştii.  Să-i inveţi pe alţii inseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, invăţăceii, muncitori, invăţători.

       Fiecare persoană, intâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras inspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.

       Cel mai bine ştii să ii inveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu insuşi trebuie să le inveţi cât mai bine.

       Sinele este Viaţă, Iubire, acel Ceva Magnific din  centrul fiinţei tale. Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp , la fel cum nu cunoaşte tot ce inseamnă griji, temeri sau credinţe in viaţa ta. 

       Pentru a aduce ceva in viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.

       Eşti liber să iţi schimbi dimensiunea cunoştiinţei la intâmplare , prin invăţături sau la voinţă. Nu iţi este insă permis , să refuzi să exprimi viaţa. 

       Nu există o problemă care să nu iţi lase un dar după ce trece . Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor. 

        Destinul nu te forţează să mergi intr-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi.Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este in mâinile tale. 

         Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei intoarce in lumină....la fiecare pas , te inconjoară lumina fiinţei tale nelimitate. 

         Continuă să eviţi problemele,  şi nu vei fi nicodată cel care le-a depăşit.

          Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea insă să fie nevoie să depui  efort pentru aceasta. 

          Ti-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?

          Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsescă rezolvarea.

          Motivul existenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus intrebările.

          Nu este nevoie să lupţi ca să trăieşti  potrivit dorinţelor tale. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar.

          Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectivă.

           Principiile se schimbă greu, pe nesimţite, şi nu ştii niciodată că s-au schimbat până când, la un moment dat , ceva ce inainte era bine, acum nu mai pare a fi aşa.

             << Invăţături pentru suflete avansate- Richard. Bach.>>

 

Amurg...Aşteptare. Treizeci de ani.

           Poate vă pare un lucru mic şi neinsemnat ceea ce urmează să vă povestesc, un amănunt care poate chiar trece neobservat, deşi valoarea sa este enormă.

     Aşteptare. In viaţă cunoaştem bucuria, mânia, tristeţea, supărarea şi o  mulţime de alte stări , insă toate acestea impreună ne ocupă abia unul la sută din timp. Restul de nouăzeci şi nouă la sută il petrecem in aşteptare.   Aştept, sperând cu fiecare clipă. Simt că mi se sfărâmă pieptul sub greutatea paşilor ce-mi vor aduce fericirea. Mi-i şi imaginez pe coridor...Insă acest e pustiu. Oh, viaţa e prea dureroasă! Realitatea confirmă părerea universală.... Propriile mele cuvinte m-au surprins şi pe mine.

      Treizeci. "Ceva din prospeţimea fecioarei mai persistă la o femeie de douăzeci şi nouă de ani, insă nu-i mai rămâne nimic uneia de treizeci."...Amintindu-mi aceste cuvinte pe care le-am citit cu multă vreme in urmă intr-un roman franţuzesc , m-a cuprins o melancolie de care nu era chip să scap prea curând. Am privit pe fereastră. Marea , scăldată in lumina amiezii, sclipea cu intensitatea orbitoare a unor cioburi de sticlă. Mi-am adus aminte că, atunci când am citit acele cuvinte in roman, am fost oarecum de acord, considerându-le, probabil, adevărate. M-a cuprins nostalgia după acele zile când  eram in stare să gândesc cu sânge rece că viaţa unei femei era terminată la treizeci de ani. O femeie amărâtă intre două vârste.... Totuşi...viaţa unei femei intre două vârste e şi ea o viaţă de femeie , nu-i aşa? Tocmai asta am inceput să inţeleg in ultima vreme. Imi amintesc ce imi spunea profesoara mea, atunci când era pe punctul de a se intoarce in ţară. Aveam pe atunci cincisprezece ani. "  Să nu te indrăgosteşti niciodată. Dragostea aduce nefericire. Dacă simţi nevoia să iubeşti , atunci e mai bine să ţi se intâmple  când eşti  mai bătrînă, când o  să ai peste treizeci de ani. " Am rămas stupefiată. La vremea aceea imi era imposibil sa-mi imaginez viaţa de după treizeci de ani...

Şi totuşi mi-am spus in sinea mea ...: " Viaţa e ca o ingheţată.  Bucură-te de ea inainte să se topească!"

Sursa de inspiraţie: Amurg- Osamu Dazai.