duminică, 11 decembrie 2011

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut!

Nu mă puteam hotărî  dacă să îi scriu sau nu. Azi -dimineaţă , mi-au venit in minte cuvintele lui Iisus: „ înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” . Cuprinsă de un curaj subit , m-am apucat să scriu o scrisoare.
Ieri  mi-a fost rău şi am avut febră.  Abia mai puteam respira şi nu mai ştiam ce să fac.  O senzaţie de arsură îngrozitoare . Nu pot articula nici măcar “mă  doare”. Nu încerca să scapi de acest iad fără precedent , fără fund, unic in istoria unui om.  Când eram pe punctual de- a izbucni in plans , mi-au trecut prin minte cuvintele realism şi romantism. N-am deloc simţul realităţii.  Poate de-aceea trăiesc cum trăiesc. M-au trecut fiorii. Trăiesc de pe- o zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viaţa aiurea….precum o frunză de banan care putrezeşte fără să cadă. Asta nu pot suporta şi de aceea vreau să imi schimb modul de viaţă ….Trebuie sa lupt cu trairile mele interioare sa nu le dau voie sa arate tuturor ce om slab sunt cand ma ating acolo unde ma doare cel mai tare...
Mi-ar plăcea să-mi implinesc dragostea  „înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul , dar sunt sigură că nimeni pe lumea asta , n-ar fi de acord cu mine. Gândul că trebuie să hotărăsc tot timpul singură mă face să plâng.  E prima oară când trec printr-o  asemenea experienţă  şi mă intreb dacă se poate găsi cumva o soluţie. Mi-am stors mintea de parcă aveam de rezolvat o problemă complicată de algebră. Am ajuns să cred că există un punct in care totul se poate descurca. Prin urmare, am prins, brus, curaj.
Intr-o bună zi, acum  un an, s-a conturat un curcubeu palid in sufletul meu. Nu era vorba nici de dragoste, nici de pasiune. Culorile curcubeului s-au accentuat cu trecerea timpului. N-au pălit câtuşi de puţin. Curcubeul care brădează cerul după ploaie se topeşte imediat, însă cel din sufletul cuiva nu poate dispărea astfel. Aş vrea să il intreb....Să ştiu ce gâdeşte el despre mine... Oare mă consideră un curcubeu apărut după ploaie ? Unul care a pălit deja ?
Dacă da, trebuie să-l şterg şi eu pe-al meu. Câtă vreme trăiesc însă, curcubeul din sufletul meu nu va dispărea.

Ps. M-am mai ingrăşat in ultima vreme . Nu pentru că mă abrutizez, ci pentru că mă maturizez. In vara trecută am citit doar un roman de dragoste.  Numai unul.
 Sursa. Amurg- Osamu Dazai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu