Inima mea dansează printre florile de glicină!

O senzaţie de neputinţă...Valuri de durere se izbesc necontenit de inima mea, precum norii albi mâniaţi de vânt pe cer, după furtună. O emoţie puternică, un fel de nelinişte , imi sfâşie inima , ca apoi să mă lase in pace. Imi dereglează pulsul şi-mi taie respiraţia.Uneori totul pare să fie invăluit in ceaţă, privirile mi se intunecă şi simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor.

In ultima vreme, o ploaie mohorâtă a căzut neincetat . Tot ce fac mă deprimă. Am fugit intotdeauna de sentimente intense, nu stiu de ce imi e frică , poate că multe lucruri pe care le fac nu le inţeleg şi mi se par penibile. Mă alimentez cu speranţe si apoi le pierd.

      Filosofie? Minciuni. Principii? Minciuni.Idealuri? Minciuni. Ordine? Minciuni. Sinceriatate? Adevar? Puritate?  Toate-s numai minciuni. Se spune că glicina de la Ushijima are o mie de ani , iar cea de la Kumano dăinuie de câteva sute de ani. Am auzit că glicina de la Ushijima atinge inălţimea maximă de doi metri şi jumătate, iar cea de la Kumano are un metru şi jumătate. Inima mea dansează printre acele flori de glicină....

Cu cine sa vorbesc daca simt nevoia… si mai ales daca acum nu e nimeni langa mine? Asa ca nu pot decat sa ating tastele reci si sa ii dau bataie in stilul metaforic , descărcându-mă de gândurile mele adunate intr-un manuscris anonim...Şi mărturisesc din nou.....inima mea dansează printre florile de glicină,de un mov minunat!Deschid fereastra  şi privesc aceste flori splendide, mirosul imbietor mă fascinează, starea care o am in momentul când privesc aceste flori de glicină este una de nedescris, sunt fascinată de tot ce se numeşte glicină. Privesc in acelaşi moment şi ploaia care străbate străzile pustii.....picaturile de ploaie imi ating buzele uscate.....Sunt speriată si dezamăgită de tot ce inseamnă suflet rătăcit...Ploaia mă deprimă...ora 6 dimineaţa , ies pe balcon si aud picăturile de ploaie lovindu-se de asfaltul rece , imi dau seama in cel mai scurt timp, că astăzi o să am o zi neliniştită, o sa fiu deprimată, nu imi place ploaia şi punct...când e vară, ploile de vară sunt diferite....vara , asfaltul fierbinte, ploaia călduţă, picăturile de ploaie se lovesc uşor de obrazul meu şi eu sunt fericită, doar pentru că ştiu că este ploaie de vară, sunt picături calde de ploaie....Alerg prin pustietate, vreau sa ajung la capătul lumii, să cunosc oameni noi, orizonturi noi...Vreau  ceva nou in viaţa mea obositoare....Vreau .....Oare ce vreau? Nu vă pot ascunde ceea ce vreau....Vreau.....Vreau o floare de glicină de la tine.....din acel arbore , vreau si eu măcar o floare de glicină.!  Să vă mărturisesc un  mic truc....: A darui cuiva o glicină  inseamna că esti deschis pentru a incerca o prietenie....Glicina este un arbust căţărător foarte longeviv şi cu o creştere rapidă şi viguroasă. Este foarte apreciată pentru parfumul delicat si florile colorate in alb şi violet ce atarnă in ciorchini graţioşi din ramuri invăluitoare....Şi cum am mai spus....Vreau ceva nou in viaţa mea...vreau o floare de glicină, pentru că ştiu că inima mea dansează printre florile de glicină.