Ce a fost, a fost!

Si ai plecat..si am sperat ca te intorci!!!!
A fost ce a fost!
A ramas ce a ramas!
Am uitat ce a fost!
Am cazut si m-am ridicat!
Am privit inainte si am sperat!
Am ajuns la concluzia ca oricat mi-ar pasa mie ...altora s-ar putea sa nu le pese..
Am reusit sa gasesc persona potrivita
Am reusit sa imi amintesc cum eram inainte
Nu am uitat ce mi-ai spus candva
Nu o sa dezvalui secretul tau, nimanui!
Nu sunt asa.
Nu ai reusit sa iti dai seama cine sunt cu adevarat!
Dar..nu meritai sa afli!
Nu te judec, ca nu am dreptul sa judec pe nimeni.
Nu suport sa fiu mintita..si tocmai asa s-a intamplat!
Bine ca am reusit sa imi dau seama...
Dar...ai stiut ca ce ma doare cel mai tare  e minciuna...ai stiut ca nu suport sa fiu mintita si ai facut-o!!
Stiai ca sunt o persoana directa!
Stiai ca spun adevarul in fata...nu vorbesc pe la spate!
Dar.....asa a fost sa fie!
Poate ca asa e cel mai bine!
Sa nu iti faci griji in privinta secretului pe care mi l-ai incredintat...
Nu o sa il dezvalui....chiar daca ma doare ce ti s-a intamplat...
O sa ajungi la momentul in care o sa te rogi sa te ajut
Nu o sa te refuz ...pentru ca sti ca nu suport sa fac rau si sa vad o persoana suferind....
Chiar daca e cel mai rau dusman ...o sa il ajut sa se ridice...
Pacat ca nu ti-ai dat seama cine sunt....
Acum este prea tarziu....Am uitat ce a fost si acum sunt alta!
Nu pot decat sa iti urez succes in continuare...

Acum....mi-am gasit calea in viata si destinul meu s-a schimbat ....
Sunt fericita ...si mi-as dori ca si tu sa iti gasesti fericirea pe care o cauti
M-as bucura pentru tine...poate ca aceste randuri te ajuta sa reflectezi...
Nu vreau sa crezi ca am scris aceste randuri ca sa te fac sa iti aduci aminte cum ai fost..Nu !!
Nu!Doamne fereste! Vreau doar sa vezi realitatea...Sa te trezesti si sa ajungi la concluzia ca minciuna doare.
Nu am scris aceste versuri, cu intentia de a te face sa suferi, din contra ..vreau sa privesti viata cu alti ochi , sa uiti cum ai  fost candva ...si sa ajungi sa iti gasesti fericirea!
Pentru ca intr-un fel sau altul , meriti sa gasesti fericirea si sa crezi cu adevarat in ceea ce esti.
Sper sa iti fie de folos aceste randuri...scrise la repezeala....dar scrise din suflet...
Nu iti port ura..chiar vreau sa pastram legatura , ca fiind cei mai buni prieteni!Sper sa ramanem prieteni adevarati...si sper sa aflu numai lucruri bune ...
Cu drag, a ta prietena....:)

Iti mai amintesti, cum ne-am cunoscut?
Era o zi de marti, afara era o vreme mohorata , ploua incontinuu si cerul era innorat. Auzeam picaturile ploii, care cadeau pe asfaltul fierbinte, pentru ca ne aflam intr-o zi de vara.
Am inceput sa tusesc asa de tare, incat ma sufocam..simteam ca nu mai am aer, aveam nevoie de apa..imi doream sa ajung acasa sa ma pot linisti. Ploaia ma deprima si imi aminteam de lucruri neplacute.
Dar..in clipa in care coboram scarile universitatii,  eram foarte grabita sa ajung acasa sa imi pot potolu tusea, am dat din greseala peste un tanar, student la drept, care tocmai avea de prezentat un proiect. Din graba, am alergat pe scarile universitatii, avand umbrela in mana dreapta, am dat peste el, lovindu-l la frunte si doborandu-l. Foile pentru proiect, au aterizat intr-o clipa in apa de ploaie de pe scari, fiind imprastiate peste tot. In momentul acela, am simtit ca intru in pamant de rusine, nu stiam ce sa mai zic..m-am oprit brusc si imi amintesc ca am zis: Imi cer scuze. Tusea nu mi-o puteam opri, se uita asa de ciudat la mine, parca nu intelegea ce ziceam.... Am stat 2 secunde uitandu-ne unul la celalalt, iar in momentul urmator mi-a spus: Te simti bine? Se pare ca nu esti tocmai ok! In momentul acela, am raspuns: Nu ma simt prea bine..Trebuie sa ajung acasa. La auzul vorbelor mele , s-a oferit sa ma duca acasa,cu motivul ca tocmai terminase cursurile. M-am emotionat si mi-am cerut scuze ca ii udasem cateva foi din proiect. Ma simteam vinovata ..si nu imi puteam opri tusea aceea stupida. Am acceptat sa ma duca acasa, la insistentele lui. A fost asa de minunat, nu toti erau ca el. Il simteam diferit fata de restul.Simteam ca intre noi o sa se lege ceva, dar nu eram total convinsa. In masina, mi-a spus  ca o sa opreasca la un supermarket ca sa imi cumpere o apa plata, deoarece a observat ca tusesc si ca am nevoie de apa. Nu am acceptat , cu toate ca imi simteam buzele uscate si gatul il simteam uscat si ''prafuit''.  Aveam nevoie de apa si de liniste.  Am ajuns intr-un final acasa, a oprit in fata casei male si am coborat usor din masina. Mi-am luat ramas bun si am urcat scarile casei mele.
A doua zi de dimineata, ma simteam mai bine. Eram alta. Am pornit spre facultate si m-am intalnit din nou cu  Matei in facultate. Matei, ma salutase si zambea atat de dulce incat am inceput sa ma inrosesc. Se vedea de la o posta ca intre noi doi se legase ceva. El, era in ultimul an la facultate, avea licenta, era stresat din cauza incheierii si din cauza proiectelor pe care le avea de prezentat. Eu,eram studenta tot la drept, o simpla coincidenta...in anul 2. Eram mai mica decat el cu un an.Eh..:-j asta nu conta asa mult. Dupa amiaza, am mers la xerox, sa xeroxez niste cursuri...iar Matei era acolo se grabea sa isi scoata la imprimanta  foile pentru proiectul , pe care eu in acea zi de marti, il stricasem din cauza ploii si a tusei insuportabile. Fiind un baiat respectos si foarte dragut, mi-a spus: hey, ne vedem din nou, si s-a retras mai in spate oferindu-mi locul lui, pt ca era o coada prea mare. Nu am acceptat , staim ca el se grabeste si era mai important proiectul lui , pe care trebuia sa il prezinte decat foile mele,nsite simple cursuri. Nu am acceptat, nici vorba de asa ceva. I-am spus ca este mai important ce are el de facut, si i-am multumit, zambindu-i! A fost cel mai frumos gest!
Mi-a spus , daca vreau sa ne vedem dupa cursuri, la un suc si la o prajitura. Nici nu am mai stat pe ganduri si  am acceptat. Ne-am intalnit dupa ore, pe la ora 4 in fata universitatii , m-a luat de mana si mi-a zis: Am reusit! A fost cel mai bun proiect! Am luat nota 10! Trebuie sa sarbatorim....mergem? Felicitari Matei, stiam ca o sa reusesti ,i-am raspuns eu...! Daca nu erai tu, nu reuseam...mi-a raspuns el,zambind si  sarutandu-mi mana. Am simtit in momentul acela, o fericire imensa,Matei ma iubea! Eram impreuna si ne pregateam sa sarbatorim victoria lui,succesul lui, triumful. Am pornit spre restaurantul din centrul orasului, unde pe o terasa afara, sub lumina soarelui am savurat un suc natural de portocale...eram in culmea fericirii....A fost un moment de neuitat, mi-l amintesc mereu, asa ceva nu se poate uita.
Acolo, in restaurant,mi-a spus ca simte ceva puternic in suflet, ceva ce o sa-i schimbe viata! Mi-a marturisit ca e indragostit de mine, studenta din anul 2 de la drep.Eram in aceeasi universitate, studiam acelasi domeniu:dreptul si aveam aceleasi conceptii despre multe lucruri. Am inceput sa tremur si sa ma emotionez. Am  spus doar atat: Si eu! L-am imbratisat si i-am multumit. M-a strans de mana si mi-a zis ca ma iubeste si ca isi aminteste mereu momentul si ziua cum ne-am cunoscut. M-a sarutat si am iesit de mana sin restaurant. Afara, ploua....nu imi venea sa cred...la fel cum ne cunoscusem noi, pe vreme de ploaie..era minunat!Acum ploaia nu ma mai deprima, din contra, eram cea mai fericita,il aveam alaturi de mine pe omul pe care il iubeam din tot sufletul,de care ma indragostisem din vara anului 2000, intr-o zi de marti...si pe care il adoram..Ne-am unit manile si am spus incet: Este  vremea noastra, simpla coincidenta era: ca totul se petrecea tot intr-o zi de marti. Asta era iubirea adevarata! Eram cei mai fericiti si impliniti. Formam o pereche minunata si suntem adorabili. Matei, era barbatul visurilor mele..pe care l-am gasit cam tarziu...dar mai bine mai tarziu decat niciodata, asa cum spune un proverb ...Te iubesc Matei si iubesc clipa cand ne-am cunoscut.

Doar petale uscate, cazute pe-o carte
Imi spun ca tu... esti departe
Si nu stii cum arde
Si nu stii cum doare
Tu nu esti... unde esti oare?

Sacrificiu pentru persoana iubita.

Ti-am spus cat insemni pentru mine...Nu am apucat sa te strang de mana , cand ai plecat grabit spre gara. Nu am reusit sa iti dau un sarut de ramas bun. Totul s-a petrecut atat de repede incat , nu am reusit nici macar sa te sun.. Dar, pe ultima suta de metri, in ultimul moment...tu, pe scara trenului, te pregateai de plecare, am ajuns exact la timp. Trenul isi anunta plecarea, eu te strigam disperata, iar tu credeai ca visezi...Nici macar nu iti trecea prin minte, ca eu puteam face asa ceva. Cand ti-am strigat a treia oara numele, te-ai intors brusc si mi-ai zis: ''Iubito, iarta-ma!'' Am inceput sa plang si sa ma simt linistita  atata timp cat te stiam langa mine. I-am spus ca nu suport despartirile, iar in momnetul acela a inceput sa planga si sa imi spuna ca eu sunt totul pentu el. Ma intrebam, daca chiar o sa mai plece...Nu realizam ca el trebuia sa plece , avea o sansa pe care nu o putea rata, trebuia sa isi indeplineasca visul. Admiterea la facultatea de drept reprezenta pentru el o mare sansa spre un viitor stralucit. Avea sansa de a deveni un avocat de renume, isi iubea meseria, dar isi iubea si fiinta de langa el, simtea ca nu o poate lasa singura. Era nevoit sa plece, cariera eu o socoteam pe vreme aceea mai importanta decat iubirea. El nu era deloc de acord cu ideea mea. El era decis sa nu mai plece. Chiar in momentul acela mi-a soptit la ureche ca nu mai pleaca, nu ma lasa singura pentru ca nu poate. Iubeste persoana care i-a fost mereu alaturi si iubeste tot ce ne legase timp de 4 ani. Nu am acceptat! Am refuzat categoric! Daca ramanea, pierdea sansa de a deveni un avocat de renume. Nu isi indeplinea visul. Dar , el mi-a spus : ''Visul meu adevarat, esti tu! Tu esti tot ce conteaza pentru mine!'' Te iubesc si nimic nu nu o sa ne desparta, cu atat mai putin o simpla plecare in Anglia. Daca pleca stiam ca nu il voi mai vedea niciodata....dar ma simteam putin si vinovata, cu toate ca a fost decizia lui.
Eu , sincer, nu i-am impus ce sa faca. El a decis. Si , da, a decis asa, pentru ca ma iubeste, pentru ca nu ma poate inlocui cu nimic. Pentru ca a fost cea mai mare dovada de iubire.
 Atunci , in fata trenului am inceput sa plang ,ca un copil nevinovat, mi-a sters usor lacrimile cu degetele fierbinti si a inceput sa zambeasca spunandu-mi razand: Nu mai plec....Renunt ....dar, la tine nu o sa renunt niciodata! Te iubesc prea mult ca sa te pierd. Nu pot, nu stiu ce a fost in capul meu cand am decizia de a pleca la studii in strainatate. Adevarul este ca eu, uram despartirile.Erau pentru mine momente de plans, de regrete, de suferinta, durere, mila, frica, emotie si multe lacrimi. Cuvantul ''ramas bun'' era cel mai urat cuvant , il uram...nu il suportam si nu eram de acord niciodata cu el.

Iti multumesc, pentru ceea ce faci pentru mine si iti multumesc ca existi! Te iubesc si nu voi uita niciodata , gara, trenul, persoanele din tren care aplaudau cand ne sarutam si cand tu ti-ai aruncat bagajul strigand ca eu sunt viata ta. Iti multumesc!

Imi este teama sa nu te pierd. Nu vreau! Nu as suporta o asemenea dezamagire!
Imi e teama sa nu pleci!
Imi e teama de cuvantul ''adio''.
Vreau sa nu folosesc niciodata acest cuvant.
Te rog, sa nu folosesti niciodata acest cuvant!
Vreau sa nu imi mai fie teama.
Pentru ca stiu ca ma iubesti.
Nu te voi pierde! Categoric nu!Refuz sa pleci!

Trandafirul minune!

Oare de ce imi suna asa cunoscut numele tau? Aaa...
Pentru simplu fapt, ca esti al meu,sau pentru ca ne-am cunoscut sub umbra nucului din fata casei tale?
Stiu..suntem perfecti, minunati.

Trandafirul de la tine este dovada dragostei noastre. L-am pastrat pana s-a ofilit si inca mai pastrez petalele portocalii in cutiuta aia atat de draguta, rosie si plina de iubire. Trandafirul ....parfumul lui, legamantul pe care il facusem in fata casei tale, pe bancuta de langa nucul acela atat de verde si sub cerul senin semifica tot efortul si dragostea noastra formata in doar 3 saptamani. Trandafirul semnifica iubirea noastra puternica si totul s-a petrecuta atat de repede. Sper sa pastrez petalele trandafirului in cutiuta rosie , toata viata. Deschid cutia zilnic pentru a simti mirosul trandafirului inca proaspat. De cate ori trec pe langa nucul acela verde, ma gandesc la tine si la trandafirul care ne-a legat o poveste frumoasa de iubire. Iti simteam parfumul de la distanta chiar daca nu privieam inainte. Erai asa de minunat, asa de elegant si simteam ca esti cu adevarat sensibil la ceea ce spuneam. Aveai momente cand erai timid, la inceput, nu ne cunosteam foarte bine ..dar simteam ca ceva ne leaga, simteam ca ne cunoastem de o viata si...asa a inceput totul...ca intr-un vis care a devenit real. Parfumul trandafirului imi da puterea sa merg mai departe si sa te simt mereu prezent langa mine.Chiar daca trandafirul s-a ofilit , inca il simt proaspat si viu in suflet ..iar minunata cutia unde am asezat petalele inca mai miroase a proaspat ...petalele au ramas neschimbate si pure atata timp cat iubirea noastra triumfa!
Ai grija de tine!
I miss you!
 Cu dragoste, al tau trandafir!

Durere si alinare.

M-am trezit brusc, cu o durere de cap insuportabila! Dupa o noapte, in care nu am dormit deloc..era firesc! Acea durere de cap imi provocase o stare de melancolie, imi simteam buzele uscate si doream sa ajung la bucatarie sa beau un pahar cu apa...totul simteam ca se rupe ...aveam doar acea durere insuportabila si greu de alinat. Doar la tine ma asteptam sa o opresti, stiam ca tu o sa reusesti...Dar ce puteam sa fac? Tu nu erai aici, nu erai langa patul meu, pe perna mea...?Nu imi puteai lua durerea, nu ma puteai ajuta cu nimic. Pentru simplu fapt ..ca nu erai lanag mine. Dar, inima imi spunea ca o sa apari din clipa in clipa. Atunci m-am intins in pat si am simtit un val de caldura acoperindu-mi fata si am inceput sa ard..stiam despre ce este vorba...era febra, pe care nu o suportam, dar nu aveam incotro. De ce totul se petrece cand nu esti tu? De ce simt nevoia sa te strig? De ce nu pot opri singura durerea? De ce tu esti alinarea mea? De ce nu ma apuca aceasta durere cand esti langa mine? De ce totul e perfect cand suntem impreuna? Multe intrebari care imi '' alergau'' prin minte..si toate aveau un singur raspuns: Pentru ca tu esti totul pentru viata mea. Cand pleci , firul se rupe si ajung sa nu mai suport durerile. Plecare ta inseamna suferinta pentru mine, chiar iti place sa vezi cum sufar? Chiar nu iti doresti sa imi alini durerea? Oricum...stiu ce imi vei spune daca te sun: Iubito, ia o pastila si nu vei mai simti nimic. ...Dar cine credea ca e asa de simplu? Numai el credea ca acea pastila ma ajuta  si imi alina durerea.Dar nu e asa, pastila vietii era EL. Pastila aceea imi alina durerea....el o putea indeparta de langa mine si numai el putea sa fie cu adevarat alinarea mea. Il iubeam si poate din cauza suferintei am capatat aceasta durere...Dar ce as putea sa fac?
Oare...un simplu sms face ceva. Sms-ul cuprindea doar cuvintele: Pastila esti tu. Am nevoie de tine. Nu vreau sa mai sufar, am suferit destul...Spune ce ai de spus si daca iti e indiferent lasa-ma odata pentru totdeauana. Macar ma obisnuiesc cu idee ca nu ne mai leaga nimic. Si intr-o clipa, am simtit un vald de lumina coborand peste mine, am simtit ca este el cel care ma iubeste si nu ma lasa.....Era el cu adevarat ...stiam ca o sa vina. Mi-a pus mana lui calda pe frunte, si am simtit cum imi ia durerea cu mana.Stiam!Eram convina! Tu esti , pastila de care vorbeai? Atunci mi-a raspuns: Da, am venit si voi ramane aici langa tine. In acel moment o raza de lumina a coborat in camera mea si am simtit ca il iubesc cu adevarat, am uitat de durere si in sfarsit m-am ridicat din pat si am coborat scarile ajungand in sufragerie. Acolo, asezati pe canapea...am discutat ce inseamnam unul pentru altul.Mi-a spus doar atat: '' Eternitate si iubire pura''. Atunci ne-am privit atat de inocent, incat am simtit ca totul era un vis. Dar..nu! Nu avea cum! Eram doar noi..pe canapeaua din sufragerie si priveam cum lumina felinarelor de pe strada patrunde in casa. Atat pot spune: Te iubesc si multumesc ca ai grija de mine!

Ps: Nu uita ca noi impreuna, nu avem nevoie de pastile. Tu esti pastila mea, eu sunt pastila ta! Iti multumesc ca existi!

''La râul Piedra am şezut şi-am plâns''

''E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!''





Paulo Coelho în ''La râul Piedra am şezut şi-am plâns''

Dimineata.

Buna dimineata soare! Iubesc dimineata...trezirea brusca din patul calduros, ma face sa ma simt pregatita pentru o noua zi. Terasa si piscina ma relaxeaza in orisicare dimineata, ma binedispune, ma relaxeaza. Alaturi de el, savurez sucul natural de portocale, pregatesc micul dejun...si..imi verific corespondenta. Iubesc rasaritul soarelui, ma trezesc devreme pentru a-l putea vedea. Sunt bucuroasa ca pot vedea aceste minunate peisaje, pline de viata si de culoare. Natura, este viata noastra!Iubiti-o si protejati-o, priviti in jurul vostru, frumosul! Dimineata as sta ore in sir, afara pe terasa..sau..pe plaja privind rasaritul soarelui si auzind valurile marii. Apa, soarele, marea reprezinta frumosul si starea de fericire, sentimentul pur al dragostei, puritatea iubiri.

Ps: Dimineata urmatoare o sa fiu langa tine. O sa spunem impreuna: '' Buna dimineata, soare! Buna dimineata, mare! Buna dimineata tuturor!''

Sinceritate.

Cauta in Dex cuvantul '' sinceritate'' si ai sa vezi ce inseamna!!! Foarte rau ca nu ai aflat pana acum ce inseamna sa minti. Daca ai cunoaste termenul ''sinceritate'' ,ai afla ca á minti este cel mai urat mod de a amagi o persoana, mintind-o nu rezolvi nimic. Adevarul este de pret, in viata.  Minciuna este pentru ipocriti.Renunta la acesti  termeni  ''minciuna'', ''fals'',''persoana falsa''. Bai..... renunta la ipocrizie, falsitate!Nu te ajuta cu nimic!
PS: Cauta ce inseamna acest termen, dar cand il cauti , cauta-l cu adevarat, cauta-l sincer. Nu te amagi, ca l-ai gasit, dar de fapt....nici nu te-ai straduit sa il cauti...ca iti faci rau tie. Am spus asta pentru binele tau.    Daca vrei sa afli cu adevarat ce inseamna sa fi sincer, cheia e la tine. Dex-ul iti spune, te ajuta, te indruma, numai daca cauti cu sinceritate. Fara jignire. Sinceritatea ta este  0.

Vis sau realitate?

Eram....asa cum ne imaginam  noi...simpatici, glumeti...adoram plimbarile prin parc, adoram inghetata cu fistic de ciocolata si caramel, iubeam animalele, iubeam bebelusii, inspiram aerul curat din natura, eram atrasi de fotografii, mereu aveam aparatul foto cu noi, nu plecam in excursii fara el....iubeam excursiile si eram dornici sa cunoastem locuri noi. Atata timp cat eram impreuna, nimic nu mai conta...ne plimbam seara cu rolele pe aleea singuratica si nocturna, erau aprinse mereu 2 felinare care uneori pareau ca ne asteapta pe noi...Iubeam marea, soarele, vara, plaja, cerul senin, copiii, natura....Eram in culmea fericirii cand simeam nisipul fierbinte printre degete, mainile noastre erau mereu lipite una de alta, nu ne dezlipeam unul de altul....Iubirea noastra era mai presus de orice...Ciocolata era viata noastra, fara ciocolata nu puteam ''supravietui'', adoram ciocolata cu caramel...Aveam de gand sa ne construim o casa pe malul marii, sa privim dimineata rasaritul soarelui si sa admiram frumoasele peisaje ...sa ne trezim dimineata plini de viata si sa servim micul dejun alaturi cu un pahar de suc natural de portocale, stand afara pe terasa , pivind marea, rasaritul si auzind valurile marii..Iubeam tot ceea ce ne lega, eram perfecti ...eram facuti unul pentru altul....pana cand, oare? In momentul in care am simtit o ruptura intre noi...totul a luat sfarsit...Am suferit mult prea mult, ca sa te pot ierta acum..Am invata sa sufar, am invatat sa trec peste obstacole, in iubire mereu exista o calea spre suferinta..am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ceea  ce poti sa faci..este sa te faci o persoana iubita. Dar suferinta provocata...a durut,inca mult mai tare decat tu iti poti imagina...Dar asa a fost sa fie! Uneori nu primim, ceea ce ne dorim! Multe regrete, suferinte, lacrimi, raceala s-au adunat in sufletul meu. Un gol urias mi-a ramas in suflet si mi-am adus aminte cum eram inainte. Nu erai tu baiatul acela , de care m-am indragostit la inceput...erai total diferit, de cel pe care eu il cunoscusem. In final, nu am ascultat si am ajuns la decizia ca...nici o lacrima nu merita baiatul care te-a ranit, care te-a facut sa suferi si dupa care ai plans ani intregi....Si pentru aceea secunda suspendat in timp...am invata sa iubesc pe cine merita cu adevarat! Asa...am reusit sa nu mai sufar dupa copii! Nu te schimbi si  nu te vei schimba niciodata, ai fost croit pentru a face persoanele care te iubesc cu adevarat sa sufere. O sa observi asta cand te vei maturiza...acum e prea devreme sa iti dai seama, desi eu consider ca este mult prea tarziu sa mai schimbi ceva la tine. Poatedaca vei privi in oglinda, vei afla raspunsul mai curand decat te vei astepta. Am spus stop suferintei si am uitat ce am trait impreuna.Sufletul meu , inima mea apartine acum altcuiva ...unei persone care o chiar merita.

PS: Si...brusc...m-am trezit din acest vis, totul era un vis....totul se petrecea in imaginatia mea....parea a fi real, dar nu era..era un simplu VIS.

Ploaia si cu noi!

Eram singuri, alergam prin centrul orasului , prin ploaie, pe starzile pustii. Afara ploua, era intuneric, mi-am luat umbrela si am plecat spre centrul orasului, ploaia ma deprima , mirosul rece al ploii , gheata care strabatea ferestrele caselor, totul parea straniu. Ploaia ma deprima, dar nu si de data aceasta.Acum , imi dadea o stare de bucurie , fericire, implinire, prosperitate...Mergeam prin ploaie, ascultam cum cad picaturile de ploaie calda, aleea era plina de indragostiti , trecatori care se uitau ciudat la mine ....Eu, nu eram atenta decat la ploaia care imi uda suvitele de par, ma gandeam la momentele  petrecute cu tine...la faptul ca ai fost mereu langa mine si acum nu esti. Te-ai transformat in picatura de plaoie, cred ca din acest motiv ...ador ploaia si nu ma deprima ..mai degraba imi da forta sa merg mai departe. Stiu ca te vei intoarce langa mine...si vom alerga impreuna prin ploaie. Ma uit la tineri care se saruta si picaturile de ploaie le ating pielea,dar..ei nici macar nu observa acest lucru, pentru ca nu le pasa...pentru ca se iubesc....Iar eu zambesc ....iar zambesc si imi continui drumul, invartind umbrela.... Gandurile mi-au zburat la vremurile cand noi doi alergam impreuna prin ploaie si eram fericiti, nu conta cine se afla imprejurul nostru, doar noi eran cei care contam , noi eram cei fericiti. Alergam prin ploaia aceea torentiala din mijlocul verii, avea un miros specific..mirosea a parfumul tau impregnat in tricoul  ala care imi venea atat  de larg...Mi se deruleaza in minte imagini de care uitasem...Iti simt bustul gol, lipit de al meu ...Erai atat de cald...Incat degetele mele pareau inghetate. Vreau sa imi amintesc de ultima ploaie si de ultimul nostru sarut!Pentru ca te iubesc si esti totul pentu mine!


Te iubesc si iubesc si ploaia care ne iubeste pe noi ! Inchid umbrela si las ploaia sa imi curete sufletul!
PS :  Astept ploaia urmatoare , ca sa te astept si pe tine odata cu ea!Te iubesc si iubesc ploaia!

Cand dragostea se aprinde in doua suflete de copii!

Astazi treceam pe strada ta, pe langa banca unde am stationat  timp de sase ore, sub copacul inflorit si pe langa leaganul care astepta mereu pe noi...sub cerul senin, asteptam sa ne auzim glaasul, pentru ca iti iubeam vocea, zambetul, priviera, ambitia si vointa.Tu erai plin de ganduri, eu eram visatoare si nostalgica ...simteam ca ceva nu este in regula.Intrasem intr-un moment de nostalgie , de neliniste, teama..dar nu stiam de ce. Hotarasem sa ne plimbam prin aerul serii, cat mai mult, sa povestim, sa ne sarutam , sa ne imaginam si sa fim fericiti. Ne placea sa mergem pe aleile cele mai lungi si cat mai linistite. In parcul orasului, copacii sunt infloriti, plini de viata, de prosperitate. Am luat-o pe o alee mai singuratica, mai linistita, luminle din parcul orasului se aprinsesera si am hotarat sa ne asezam pe banca care ne astepta mereu pe noi. Am facut un mic popas , in ideea de a povesti cum se naste o poveste adevarat de dragoste intre doua persoane inocente.Am poposit langa acea banca , pentru un sarut. Parcul era gol, aleea era pustie, asa ca nu imi amintesc nimic , decat ca am ramas la acel sarut. Povestem si ne sarutam , iar povesteam si iar ne sarutam, ne aminteam si mereu ne sarutam. Am petrecut ore in sir privind unul la altul, nu ne mai saturam , aveam nevoie unul de altul, pentru ca in sufletul nostru inflorise o frumoasa poveste de dragoste, o iubire adevarata si cu adevarat pura, deosebita. Privind unul la altul nu ne venea a crede ca ne aflam singuri in parcul acela straniu , dar totodata avea o legatura stransa cu acel parc plin de felinare aprinse.Lumina a doua felinare stralucea, totul era aevea, misterios si inocent.....Am pornit apoi, spre leaganul care ne astepta si care ne amintea mereu de clipele petrecute alaturi de el...Undeva estompat se auzea un sunet de ghitara, usor , unduios,o melodie din alte vremuri. Totul parea a fi real, dar acea melodie imi parea cunoscuta....Chiar foarte cunoscuta.....

Ne-am ridicat usor de pe leagan, ne-am uitat la ceas si era trecut de miezul noptii.....Am grabit pasul spre alee, cu gandul ca vom ajunge acasa , mai repede. Dar , se parea ca eram singurii care ne plimbam pe aleea nocturna. Am ajuns , in final, apropae de casa....In fata casei mele, fereastra de la camera parintilor era deschisa iar lumina era aprinsa.  Am intrat usor in casa, spunandu-i la ureche singurei persone pe care o iubeam si simteam ca este totul pentru mine, adica lui i-am spus: '' Te iubesc.O seara frumoasa in continuare.'' El mi-a raspuns , parca putin ganditor: '' Te iubesc.Aceasta a fost cea mai frumoasa seara, alaturi de tine si de iubirea care a inflorit in sufletul nostru. Iti multumesc ca existi!'' In acel moment m-au taiat lacrimile si am facut primul pas spre el. Ne-am imbratisat si am simtit un fior adanc in tot corpul.Il iubeam si il adoram ...devenise o obsesie , ceva de la care nu imi puteam lua gandul.Mereu el, oriunde el, oricum el, tot timpul el..I-am spus apoi:'' Eu, iti multumesc ca existi.Esti totul pentru mine!.'' Marturisiri sincere, plinede iubire, tandrete si totul era minunat, totul parea a fi un vis, o iluzie.Dar, era adevarat, era real. Ajunsa in casa , am intrat incet, in camera mea, m-am asezat in pat si mi-am pus o singura intrebare: ''Ma intreb oare, au mai fost persoane carora sa li se fi intamplat asa ceva??! Eram unici si cu adevarat cei mai frumosi!  Straniu fenomen, dar si frumos in acelasi timp.... Se pare ca noi l-am simtit fara voia noastra. Felinarele cenusii, parcul linistit, aleea singuratica , leaganul care ne astepta acolo, noi , care ne priveam si ne sarutam sub clar de luna....Eram noi ...Fericiti si mereu impliniti, eram noi si ne iubeam nespus de mult, tu erai viata mea, eu eram viata ta. Te iubesc!

17...

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta,

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succesc, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infïnït…

Vama Veche- 17 ani..infinit.

Arta fotografica...in mine, in tine , in cine si-o formeaza!

Arta fotografica....in mine, in tine, in cine si-o formeaza!        Ne-am intrebat de multe ori, ce inseamna arta fotografica. Oare am primit raspuns la aceasta intrebare? Trebuie sa acceptam frumosul , sa nu trecem pe langa el ca pe langa un lucru banal. Oare cum putem descoperi frumusetea lumii si frumosul din jurul nostru? Raspunsul este: doar prin arta fotografica. Totul este frumos si merita sa acordam macar putina atentie, sa nu trecem pe langa frumos ca pe langa un lucru banal, straniu, ca pe langa o statuie. Sa nu trecem cu indiferenta pe langa acele lucruri care au totusi o forma extraordinara, care reprezinta o lucrare minunata, lucrare care reflecta puterea frumosului si a divinului, frumusetea creatorului. Totul este frumos, daca stim cum sa il privim. Trebuie sa fim in stare sa acordam timp , macar cateva secunde frumosului si artei fotografice, care reprezinta o  treapta spre cel mai inalt grad de cunoastere al frumosului. Daca stim sa pretuim frumosul, stim sa pretuim si arta fotografica. Daca stim sa acordam timp artei fotografice, stim de asemenea sa acordam timp si frumosului.Totul se rezuma la frumusete si spirit de echipa, pentru a realiza cele mai reusite fotogarfii. Este necesar, sa impartasim cate putin din frumosul, ce se afla in lumea asta....trebuie sa stim sa descoperim lucrurile care ne fac viata mai frumoasa, mai minunata. Trebuie sa gasim calea spre a aduce lumea la cele mai frumoase valori, cele mai minunate atribute ale lumii. Pasiune pentru fotografie nu o dobandesti in timp, trebuie sa o ai de cand te-ai nascut si trebuie sa cunosti cu adevarat caile si tainele fotografiei. Bineintels, nimeni nu se naste invatat, cu toti invatam , dar trebuie multa munca ca sa ajungi un fotograf de renume. Pentru a realiza propriile tale albume trebuie sa te specializezi in arta fotografica, sa studiezi si sa faci totul cu placere. Pasiunea pentru fotografie inseamna totul pentru noi, daca stim sa acordam mereu atentie frumosului si extraordinarelor peisaje.

Arta fotografica reprezinata pentru multi dintre noi, in special, pentru adolescenti care simt nevoia de a cunoaste si de a descoperi frumosul. Iubesc fotografia si sunt mereu in lumea artei fotogarfice. Sunt convinsa ca nu pentru toata lumea este interesanta arta fotgrafica, dar macar incercati sa nu ignorati frumosul , chiar daca nu sunteti pasionati incercati sa priviti cu atentie minunile realizate de altii si minunatele peisaje ale lumii. Totul insemana pentru profesionisti : Arta fotografica! ''Iubim fotografia si iubim frumosul!''

   

Poem pentru prieteni!

Nu pot sa-ti dau solutii pentru toate problemele vietii, nu am raspunsuri pentru indoieli si temeri, dar pot sa te ascult si sa particip la zbuciumul tau. Nu pot sa schimb trecutul si nici viitorul tau. Dar cand vei avea nevoie de mine voi fi alaturi de tine. Nu pot sa te opresc sa nu te impiedici. Dar pot sa iti ofer mâna, să te ajut să nu cazi. Bucuriile, victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuroasă când te văd fericit. Nu judec deciziile pe care le iei in viață. Ma limitez să te susțin , stimulându-te si ajutându-te, daca imi vei cere. Nu pot sa-ti fixez limitele activității tale, dar iti ofer șansa necesară pentru a spera mai mult. Nu pot evita sa suferi cand o durere iti rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine si pot aduna bucătile sufletului tau.....Si tu vei fi din nou bucuros de viată. Nu pot sa-ti spun cine esti si nici cine  ar trebui sa fii. Pot numai sa te iubesc asa cum esti si sa fiu prietena ta.

  In aceste zile m-am gandit la prietenii si prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul si nici la mijloc. Nu incepeai si nici nu incheiai lista. Dormi fericit....Raspandeste vibratii de iubire....Stii ca suntem aici in trecere...Infrumuseteaza-ti relatiile! Profita de oportunitati. Asculta-ti inima. Fii increzator in viata.

Pretind asa putin....Sa fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta....Imi ajunge ca vrei sa-ti fiu prieten.


Am fost si noi candva copii!



Iti multumesc ca existi!