Ploaia si cu noi!

Eram singuri, alergam prin centrul orasului , prin ploaie, pe starzile pustii. Afara ploua, era intuneric, mi-am luat umbrela si am plecat spre centrul orasului, ploaia ma deprima , mirosul rece al ploii , gheata care strabatea ferestrele caselor, totul parea straniu. Ploaia ma deprima, dar nu si de data aceasta.Acum , imi dadea o stare de bucurie , fericire, implinire, prosperitate...Mergeam prin ploaie, ascultam cum cad picaturile de ploaie calda, aleea era plina de indragostiti , trecatori care se uitau ciudat la mine ....Eu, nu eram atenta decat la ploaia care imi uda suvitele de par, ma gandeam la momentele  petrecute cu tine...la faptul ca ai fost mereu langa mine si acum nu esti. Te-ai transformat in picatura de plaoie, cred ca din acest motiv ...ador ploaia si nu ma deprima ..mai degraba imi da forta sa merg mai departe. Stiu ca te vei intoarce langa mine...si vom alerga impreuna prin ploaie. Ma uit la tineri care se saruta si picaturile de ploaie le ating pielea,dar..ei nici macar nu observa acest lucru, pentru ca nu le pasa...pentru ca se iubesc....Iar eu zambesc ....iar zambesc si imi continui drumul, invartind umbrela.... Gandurile mi-au zburat la vremurile cand noi doi alergam impreuna prin ploaie si eram fericiti, nu conta cine se afla imprejurul nostru, doar noi eran cei care contam , noi eram cei fericiti. Alergam prin ploaia aceea torentiala din mijlocul verii, avea un miros specific..mirosea a parfumul tau impregnat in tricoul  ala care imi venea atat  de larg...Mi se deruleaza in minte imagini de care uitasem...Iti simt bustul gol, lipit de al meu ...Erai atat de cald...Incat degetele mele pareau inghetate. Vreau sa imi amintesc de ultima ploaie si de ultimul nostru sarut!Pentru ca te iubesc si esti totul pentu mine!


Te iubesc si iubesc si ploaia care ne iubeste pe noi ! Inchid umbrela si las ploaia sa imi curete sufletul!
PS :  Astept ploaia urmatoare , ca sa te astept si pe tine odata cu ea!Te iubesc si iubesc ploaia!