Eram....asa cum ne imaginam noi...simpatici, glumeti...adoram plimbarile prin parc, adoram inghetata cu fistic de ciocolata si caramel, iubeam animalele, iubeam bebelusii, inspiram aerul curat din natura, eram atrasi de fotografii, mereu aveam aparatul foto cu noi, nu plecam in excursii fara el....iubeam excursiile si eram dornici sa cunoastem locuri noi. Atata timp cat eram impreuna, nimic nu mai conta...ne plimbam seara cu rolele pe aleea singuratica si nocturna, erau aprinse mereu 2 felinare care uneori pareau ca ne asteapta pe noi...Iubeam marea, soarele, vara, plaja, cerul senin, copiii, natura....Eram in culmea fericirii cand simeam nisipul fierbinte printre degete, mainile noastre erau mereu lipite una de alta, nu ne dezlipeam unul de altul....Iubirea noastra era mai presus de orice...Ciocolata era viata noastra, fara ciocolata nu puteam ''supravietui'', adoram ciocolata cu caramel...Aveam de gand sa ne construim o casa pe malul marii, sa privim dimineata rasaritul soarelui si sa admiram frumoasele peisaje ...sa ne trezim dimineata plini de viata si sa servim micul dejun alaturi cu un pahar de suc natural de portocale, stand afara pe terasa , pivind marea, rasaritul si auzind valurile marii..Iubeam tot ceea ce ne lega, eram perfecti ...eram facuti unul pentru altul....pana cand, oare? In momentul in care am simtit o ruptura intre noi...totul a luat sfarsit...Am suferit mult prea mult, ca sa te pot ierta acum..Am invata sa sufar, am invatat sa trec peste obstacole, in iubire mereu exista o calea spre suferinta..am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ceea ce poti sa faci..este sa te faci o persoana iubita. Dar suferinta provocata...a durut,inca mult mai tare decat tu iti poti imagina...Dar asa a fost sa fie! Uneori nu primim, ceea ce ne dorim! Multe regrete, suferinte, lacrimi, raceala s-au adunat in sufletul meu. Un gol urias mi-a ramas in suflet si mi-am adus aminte cum eram inainte. Nu erai tu baiatul acela , de care m-am indragostit la inceput...erai total diferit, de cel pe care eu il cunoscusem. In final, nu am ascultat si am ajuns la decizia ca...nici o lacrima nu merita baiatul care te-a ranit, care te-a facut sa suferi si dupa care ai plans ani intregi....Si pentru aceea secunda suspendat in timp...am invata sa iubesc pe cine merita cu adevarat! Asa...am reusit sa nu mai sufar dupa copii! Nu te schimbi si nu te vei schimba niciodata, ai fost croit pentru a face persoanele care te iubesc cu adevarat sa sufere. O sa observi asta cand te vei maturiza...acum e prea devreme sa iti dai seama, desi eu consider ca este mult prea tarziu sa mai schimbi ceva la tine. Poatedaca vei privi in oglinda, vei afla raspunsul mai curand decat te vei astepta. Am spus stop suferintei si am uitat ce am trait impreuna.Sufletul meu , inima mea apartine acum altcuiva ...unei persone care o chiar merita.
PS: Si...brusc...m-am trezit din acest vis, totul era un vis....totul se petrecea in imaginatia mea....parea a fi real, dar nu era..era un simplu VIS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu